Bolnav de cancer, Szobi Cseh ramane un vesnic optimist: „Am doi baieti. Aici, ca peste hotare sigur am mai multi”

De mai bine de sase luni, Szobi Cseh (69 ani) se lupta cu o forma de cancer oarecum rara. O tumoare pe coloana vertebrala si un mielom multiplu, care ii trage calciul din organism si ii macina oasele. Nu vrea insa sa discute prea mult despre durerile pe care le are, despre sedintele de chimioterapie chinuitoare si iminentele sale efecte adverse, si spune ca boala sa este „o gripa banala” pe care stie ca o va invinge. Iar semene de ameliorare au inceput deja sa apara, in ciuda faptului ca el a slabit 15 kilograme, a ramas fara par si mai are de facut doua sesiuni de chimioterapie. Iar boala nu a reusit sa-i schimbe tonusul sau felul sau optimist de a privi lucrurile.

Chiar daca, acum, in cazul sau, acestea par dramatice. „Am avut noroc cu familia mea. Am doi fii si un nepotel si o sotie fara de care nu stiu ce m-as fi facut. Doi fii aici, ca peste hotare nu stiu cati am. Imi amintesc de tinerete, cand aveam filmari prin tara si ne cazam in vreun hotel cum se facea coada la cabina. Sau cum ma asteptau fetele la receptie. Depinde unde ne cazam. Ce ziceau? Pai, ma chemau receptionerele in hol spunandu-mi ca ma cauta cineva. Cand coboram era fel de fel de fete sau doamne tinere. Una mi-a zis intr-o zi ca ea vrea sa devina mama, ca asta e visul ei, dar nu vrea sa-l faca cu barba-su ca e un nenorocit. Pe unele le ajutam, ca erau dragute, dar erau altele care nu meritau sa duca specia mai departe le expediam elegant” a declarat Szobi Cseh pentru CANCAN.RO.

Inconjurat de zeci de admiratoare, altele din oras in oras, practicand profesia care il implinea si invartindu-se printre actori mari, Szobi trage linie si spune ca a avut o viata de poveste, o viata cum putinor oameni le este dat sa traisca. „Am facut ce am vrut la viata mea. Am trait vremuri frumoase si am avut ce am vrut. Unguroicele nu-mi placeau. Nu ma intreba de ce, ca nu stiu. Mie toata viata mi-au placut romancele si tailandezele. Acum nu ma mai gandesc la ele, ci la ce pot lasa in urma mea, cum este proiectul acesta al meu „Gladiatorul” in cadrul caruia am grija de copiii sarmani sau ai strazii, care au probleme. Pe ei ii educ prin sport si disciplina”  a conchis marele cascador.

Simona Odorhean